luni, 19 ianuarie 2015

din trecut

las gîndul să fugă
către cea mai veche amintire
e acolo
e plină de veselie
de culoare portocaliu
cu crini albi
stamine gălbui
de codițe blonde aurii
de legănat pe genunchi de bunic
de strîmbături de nas, cînd îmi rosteau numele
de nedespărțit
de tot ce era în jur

 La trei ani și jumătate
                    după Lucia Muntean
Am trei ani și jumătate
Și știu să le fac pe toate:
Știu să legăn păpușica,
Știu să îmi mănînc supica,
Și mai știu cu stropitoarea,
Să ud singurică floarea.
Ei și-atunci, dragă mămică,
Mai sunt eu fetiță mică?

animal fețiș
Vulpe - Perspicacitate, inteligență, mesager. Simbol al amurgului si magiei feminine!
 Să crești frumos, dragă Ema!

luni, 12 ianuarie 2015

o prietenie ca o epifanie

îmbrățișările sunt manifestare
sunt dorința de a cuprinde
emoția cu brațele


tot pruncii știu să facă cerc
pentru a-și împărtăși
trăirile
mascații:)
să-i încurajăm făcînd împreună
cercul unei îmbrățișări
în jurul mesei...
în timpul jocului...
cînd ne reîntîlnim...
cînd îi adormim..
sau alinăm

neputința de a fi măcar un cîine printre oameni


suntem
oamenii care ne ascundem
prin falsa prezență
prin cuvinte
fapte
ne punem măști
conștienți
sau nu

pruncii o fac pentru distracție
pentru că se identifică
pentru că vor să semene
chiar și la chip
cu ceea ce trăiesc
și o fac așa de bine!
să fim ca pruncii
e greu...
să ajungem măcar un cîine
e și mai greu...

iarna pe dealuri

săniuța fuge
nimeni n-o ajunge
asta pentru că
mergem mai mult
pe lîngă ea
despre peisajul din noi
nu pot spune multe
este cu trăiri diferite și complexe
de la o zi la alta
despre natură
suntem atît de mici
să o putem pătrunde
cuprinde

s-a cîntat și povestit mult zilele astea
despre îngeri
păstori
scenete
naștere
chiar și moarte
la gradi: păstorul și oaia lui:)
s-a gătit zilnic
nimic complicat
la cerere


tartele au fost piesa de rezistență
atît cele cu legume
cît și cele cu fructe

tartă de praz cu măsline kalamata
Tartă de rubarbă cu merișoare

Mesajul zilelor ce le-am petrecut împreună:
Să încălzim iarna din noi prin cumpătare!

joi, 25 decembrie 2014

Iubirea este puterea prezentului

îmi place mult cuvîntul GRIJĂ...
a fost ușor uitat sau îndepărtat
făcînd loc cuvantului STRES
a fi cuprins de griji aduce - disperarea, depresia, îmbolnăvirea, chiar moartea (exemplele sunt lîngă noi, în viețile noastre zilnice..)
a avea grija să / să nu - e despre să te lași pătruns dar nu copleșit de situație, nu împovărat, nu cuprins, nu disperat 
pare sinonim cu a te lăsa PURTAT de/spre

nașterea pruncului
episodul cel mai plăcut acestui timp
probabil cei doi, Maria și Iosif, erau un cuplu
care probabil se iubeau 
mult
care probabil erau destul de tensionați 
situației ce o trăiau
știută doar de ei, acceptată, cu aparițiile nocturne de îngeri 
care îi tot sfătuiau să facă alegeri
care încercau să îi lumineze 
să găsescă propria lor cale
frămîntări, stări, situații deloc ușoare
temeri, umbre...
un timp destul de lung
9 luni, așteptînd un prunc

ce de telenovele or fi apărut în zonă!
în jur
prin sat
ori ba!
probabil că ne place să credem că erau liniștiți 
în banca lor 
așteptau comenzile pentru Iosif 
să le șlefuiască repede
să-și poată întreține mica familie
probabil, cine știe...
și tot probabil
scena cea mai dureroasă pentru mine
cea în care
nu prea îmi pot imagina
cum a stat Maria pe un măgar
sau cum o fi mers / călătorit
în ultimele clipe dinaintea nașterii pruncului..
cum ședea ea acolo??
noi, doamnele de azi, la fel de tinere ....
nu reușim să stăm nici în filme în anumite poziții
nici în mașinile confortabile pe care le avem
nu cred că statul ăsta o frămînta pe ea și pe Iosif
nu grija asta
ci probabil de ce trebuie chiar în ultimul ceas
să meargă
cînd nu era deloc comod 
pentru a da o semnătură
pentru că așa vroia împăratul
așa era decretul 
și încă ceva
și tot 
și iar probabil 
nu cred că nașterea în fîn era la mare modă atunci...

văd în tot episodul de 9 luni 
deloc pace sau liniște... 
nu bucurie, nu fericire, nu alegeri, nu cuvinte...nu lumina...
văd frămîntări, văd încercări, văd neputințe
sigur lacrimi și durere...
văd viața de zi cu zi prin care trecem toți
indiferent de avem sau nu, un temperament mai liniștit, mai coleric sau mai sangvinic
indiferent dacă azi pentru noi / pentru mine
poate există sau nu, Dumnezeu
sau dacă există eter 
sau energii în jurul meu/nostru
sau alte tehnici de interiorizare 
sau alte încercări/descoperiri ca să patrundem în lăuntrul nostru
și totuși, amîndoi 
au avut grijă
de ceea ce li s-a dat
au făcut pași împreună
au reușit să se lase pătrunși de mister
ce ceea ce poate nu au reușit să înțeleagă
de lumină
de ceea ce au primit 
și și-au urmat calea
Călătoria celor trei mi se pare un exemplu clar de acceptare
de îngăduință, de toleranță, de curaj, de iubire în fond
de simplitate în a face 
ca cerul să fie mai aproape
în a aduce
raiul pe pamînt 
sau altfel spus în cuvinte:
CERUL SĂ SE UNEASCĂ CU PAMANTUL...
mesajul meu este acesta: 
Nu vă fie teamă să vă pierdeti timpul, oferindu-l lui Isus!
Fie și privindu-l cum stă in iesle:)
închei cu o mică rugăciune:
”Oricît de mici am fi,
suntem destul de mari
pentru ca bunul nostru Tată
să se ocupe de noi cu aceeași grijă
ca și cum am fi singuri pe lume”. (Maica Speranta)

marți, 23 decembrie 2014

3 ani

hm..așa greu se adună cuvintele
cînd e vorba să vorbesc despre ea
mai greu decît să vorbesc despre mine:))

bebelușie
curată
personalitate puternică
e suficient
să îi arunci o privire
ca să te simți
prins în mrejele ei

a conștientizat că a crescut
cînd a văzut poze cu ea mică
și era așa de mică
de atunci tot întreabă
și cum făceam?
și cum spuneam?
și cum eram?
...
am vrut mult să ajungem
aproape de icoana copie a sf Ferioare Maria de Guadalupe
care a venit în pelerinaj chiar lîngă noi la Zărnești
planetele s-au aliniat în așa fel
că nu a fost să ajungem
Mulțumesc Fecioarei, că mica noastră Rene, e printre noi de 3 ani și e bine, veselă, puternică, haioasă, simpatică și destul de impunătoare, de parcă toată casa roiește în jurul ei!
a dorit să fie un pui
și să se poată masca ca atare
dar și fără o mască
nu e greu să o asemeni cu unul
am pregătit în mică taină
o fustiță croșetată de mine
în anii facultății
de care tatăl meu mereu rădea
că nu o mai terminam odată
dar a ajuns la forma finală
deabia acum
și i se potrivește de minune!
îngerul ei păzitor: Pipo
e unul tare stilat
cu dantelă
pufos
și cu parfum de floare
roz
distracția maximă
amprentele cu piciorușele ei mici
delicate
gîdilate
pupate
și masate zilnic:))
le avem acum în multe exemplare..colorate


la gradi atmosferă de joc în jurul sărbătoritei
pe ea a prins-o destul de puțin
a cedat repede tentației de a se dezbrăca
apele ei se încălzesc repede

nu am apucat să facem o poză
cu tortu și momentul lumînării
dar filmulețul este destul de explicativ
și distractiv
mulțumim Sarah pentru rochiță, e de vis!
Copil minunat, ai adus în viața noastră multă rezistență, curaj, încredere, dorință de viață și putere de a trăi frumos, liber în alegeri în fiecare moment!
Crești frumos zi după zi și învață-ne să fim mai buni:)
Natura a nins pentru tine:) așa cum ai așteptat, în tihnă!